PROPUNERI RESTAURARE

RESTAURAREA ICOANEI

SFÂNTA FECIOARA CU PRUNCUL ISUS

FIŞA DE RESTAURARE

COORDONATOR:

REALIZATOR: Seracovan Veronica

MEMBRU AL UNIUNII ARISTILOR PLASTICI DIN ROMANIA SECTIA ARTA SACRA CONSERVARE SI RESTAURARE

CUPRINS

DOCUMENTATIA SCRISĂ

DOCUMENTAŢIA FOTOGRAFICĂ

SCHIŢA SECTIUNII TRANSVERSALE

SCHIŢA SECTIUNII LONGITIDINALE

HARTA LACUNELOR

DOCUMENTAŢIA COMPUTERIZATĂ

DOCUMENTATIA SCRISĂ

OBIECTUL: Icoana pe lemn

AUTORUL : Anonim  sfârşitul sec VIII?

TITLUL LUCRĂRII :FECIOARA MARIA CU PRUNCUL ISUS

DIMENSIUNI: ..............

NR.DE INVENTAR:......

PROVENIENŢA:BISERICA PAROHIEI TOPPLET, JUD CARAS-SEVERIN

DEŢINĂTOR: BISERICA PAROHIEI TOPPLET, JUD CARAS-SEVERIN

TEHNICA: tempera cu emulsie pe lemn

COORDONATOR: .......................

RESTAURATOR: Seracovan Veronica

STAREA ICOANEI ÎNAINTE DE RESTAURARE

  Inscripţia este în litere chirilice. Icoana s-a păstrat  în condiţii  de păstrare relativ bune. Suportul este dintr-un blat de lemn de esenţă moale  doua bucăţi acum desprinse intre ele, nu prezintă traverse. Starea de conservare a lemnului este destul de bună deşi atacul xilofag este prezent . Nu are pânza maruflată. În centrul părţii superioare a blatului se află un cui de fier îndoit folosit ca agăţătoare, fără rugină în jurul lui. Icoana prezintă rama .A fost făcută o intervenţie brutala de curăţare în urma căreia se observa mici zgârieturi. Icoana este vizibil murdară de praf şi depuneri, aflându-se într-o stare deplorabilă. Grundul destul de subţire este desprins, pe alocuri lipseşte si stratul pictural. Pe întreaga suprafaţa a picturii se afla zgârieturi si pete de ceara si alte depuneri. Deoarece blatul a fost făcut din doua bucăţi acestea s-au desprins si se vede o crăpătura mare pe toată lungimea icoanei.

SCURT ISORIC:  După cum arata inscripţia de la intrarea în biserică „Cu vrerea lui Dumnezeu cel unu în fiinţă  si întreit în persoane şi prin jertfelnicia credincioşilor ziditu-sa acest sfânt lăcaş în anul domnului 1816  şi a fost îmbodobit cu pictura in anul 1856 de pictorul Dimitrie Turcu şi completat ulterior de Nicolae Hasca ginerele sau originar din Topleţ” Aceasta icoana insa pare a fi  mult mai veche si cu siguranţă nu este pictată de nici unul dintre ei. Spre sfârşitul sec XVIII şi începutul sec XIX asistăm pe meleagurile bănăţene la o stabilizare a artiştilor si la constituirea unor centre principale de pictura: Bocşa, Caransebeş, Oraviţa, Lugoj. Ei ilustrează prin activitatea lor  rodnică un fenomen cultural ce nu poate fi desprins de contextul epocii. Pe acest teren se observă influenţa rigorilor impuse de academismul tipic şcolilor de artă europene din acea vreme. Artiştii din Banat nu mai respecta în totalitate canoanele impuse de erminiile bizantine. Ei nu au fost cooptaţi într-o brealslă fiind într-un  număr destul de mic. Totuşi arta se dezvoltă în sudul Banatului datorită condiţiilor social istorice cât şi politice datorate vremii. Pictorii sânt nevoiţi să satisfacă comenzile din localităţile care le solicitau producţia. Faptul că aceste comenzi existau că existau comanditari cu resurse financiare suficiente. În Banat majoritatea artiştilor care zugrăveau biserici adoptaseră termenul de „moaler”(rămas şi azi în Banatul sârbesc ca regionalism) provenit de la termenul german similar, indicându-se astfel  o treaptă superioară de preocupări plastice asemănătoare artiştilor instruiţi din vest care veneau de pe băncile academiilor. Transformările impuse de imperiul habsburgic au facilitat pătrunderea rapidă a noilor forme stilistice legate direct de barocul european. Cultura din Banat avea să se dezvolte pe un fond tradiţional deja existent. Legătura cu arta bizantină este păstrată dar numai ca tematică. Moştenirea artistică a veacului VIII şi XIX nu a fost studiată îndeajuns creându-se astfel posibilitatea minimalizării acestor manifestări şi dând prilejul unor istorici de artă să ajungă chiar la defăimarea picturii religioase din Banat. Ar trebui apreciată la justa ei valoare, multe din lucrări putând să stea cu cinste alături de cele europene. La sfârşitul sec XIX tendinţele artei europene au fost deja cu totul asimilate în Transilvania şi Banat.

Imensul material artistic rămas încă  necercetat dă posibilitatea cercetătorilor  să-i acorde mai multa importanţă. Virgil Vataşianu remarcă cât de interesant ar fi să se studieze această pictură mai amănunţit. Nicolae Iorga în rapida sa trecere prin Banat a apreciat în mod superficial arta observând doar „aspectul ei compozit, aparent fără calităţi plastice şi definind-o ca lipsită de originalitate”. Ioachim Miloia a încercat să înlăture această depreciere care îşi avea originea în necunoaşterea întregului fond artistic. Rodica Vartaciu aduce lumină abia acum în această problemă prin studiile sale foarte aprofundate privind arta bănăţeană, importanţa cuvenită artei din Banat. Nu este de mirare această ignoranţă deoarece nici materialul arheologic provenit din această zonă nu a fost cercetat: vestigii importante ale culturii neolitice Criş-Starcevo de la Cuina Turcului  şi cele din cultura Lepenski-Vir (Schela Cladovei) reprezentative pentru toată  zona balcanică .

Dintre primele mărturii care dovedesc pătrunderea creştinismului în zonă este prezenţa unui călugăr la anul 955 care oficia slujbe în peştera Chindia de la Pescari(care i-a folosit si drept schit)Prima biserică este semnalată lângă Dubova în secXIII. Începuturile civilizaţiei medievale se află sub influenţa Bizanţului, Balcanilor şi Occidentului. Toate aceste acţiuni şi planuri contradictorii ca şi interesele şi divergenţele marilor puteri îşi găsesc expresie într-o varietate de intervenţii şi presiuni. Totuşi conştiinţa de neam şi-a găsit forme de expresie atât de variate care se regăsesc şi pe plan artistic. Generaţiile care s-au succedat în urma impactului cu evenimentele au păstrat mentalitatea şi tradiţiile moştenite. Trecutul este invocat stăruitor: credinţa şi religia ortodoxă au rămas valori sacre pe care ar trebui să le recunoaştem în contextul politic şi social actual.

           Mărturiile rămase denotă o puternică legătură cu Serbia vecină, si ea tot ortodoxă şi tot aflată sub dominaţie otomană. Încă din organizarea feudală un rol important l-a constituit biserica şi tot ea a deţinut monopolul culturii, fiind şi în Banat tot de tip bizantin.Ca limbă de oficiere era  mai întâi cea slavona, necunoscută maselor si mai apoi româna. Scrierea cu ajutorul alfabetului chirilic persista mai târziu însă. Biserica ortodoxa din Banat neavând episcopie locală preoţii erau hirotonisiţi din sudul Dunării.

Întreaga zonă s-a aflat sub permanentă ameninţare, punct strategic râvnit de marile puteri  şi mereu frământat de lupte şi distrugeri materiale si umane. După războiul dintre austrieci şi turci ale cărui distrugeri sânt azi greu de imaginat întreaga zonă se reface. Furtunoasele perioade istorice  chiar şi zbuciumul ultimilor ani au risipit aceste colecţii de valoare documentara si artistica inestimabilă. Acest fenomen a fost agravat si de conduita deosebit de agresivă a puterii de stat.

    Satul Toplet avea să renască şi să cunoască o înflorire economică deosebită fapt dovedit şi azi de mărturiile care au mai rămas .

Pictura a ţinut pas cu tendinţele culturii europene de la vremea respectiva si au parcurs un drum mai accelerat decât în celelalte provincii date fiind condiţiile economice. Pictorii bănăţeni ajunseseră la aproape acelaşi nivel cu cei din tarile occidentale în ciuda războiului ce pustiise aproape toata regiunea. Observam aici părţi comune cu dinamica evoluţiei artei din vestul europei. Nu se poate sa nu remarcam originalitatea privind metoda de lucru: felul în care sânt dispuse cutele drapajelor, ornamentele de pe vestminte dar si expresia feţelor. Deşi s-au smuls din atmosfera unui tradiţionalism specific au păstrat totuşi programul iconografic. Pictorii din Banat erau emancipaţi pentru vremea şi nu mai respectau rigorile perimate . Învăţămintele şi concluziile le-au folosit însă şi le-au aplicat în urma unor experienţe proprii. Farmecul peisajului dar şi  frumuseţea desăvârşită a  localnicilor se pot regăsi pe paleta fiecăruia dintre ei.

 DEGRADĂRI

  Deşi  condiţiile de păstrare au fost  relativ bune atacul xilofag  este foarte accentuat, fibra lemnoasă nu prezintă lipsuri dar în cele 4 colţuri se constată urme de uzură. Blatul de lemn nu a suferit curbări sau deformări. Fluctuaţiile de umiditate şi temperatura au determinat fisuri ale stratului pictural, inclusiv a grundului şi existenţa unor lacune superficiale dar şi a unora profunde şi cracluri sub formă de reţea. Pe alocuri stratul pictural lipseşte iar în unele parţi se constată şi absenţa grundului. Este acoperită în întregime de un strat de funingine şi depuneri grase. Aureolele nu par sa fi fost făcute cu foita de aur. La prelucrarea comuterizată a imaginii icoanei dar si a detaliilor acestora se observa dezlipiri are stratului pictural si posibil degradarea pigmenţilor de culoare deschisa(albul de titan) datorate cu siguranţă îmbătrânirii componentelor organice din  emulsie. Acestea şi-au pierdut din strălucire şi contrastul nu mai este aşa de accentuat. În partea de jos în dreapta se vede o urma care ne lasă să înţelegem ca s-ar putea datora unei picaturi de ceară foarte fierbinte deoarece straturile sânt arse.

PROPUNERI DE RESTAURARE

1) Mai întâii a fost fotografiată înainte de restaurare.

2) Desprăfuirea.   Acoperită în întregime de un strat de praf, funingine şi depuneri grase rezultate de la fumul de lumânare precum şi numeroase pete de ceară, icoana trebuie mai întâi desprăfuita si curăţată cu soluţie slaba de alcool tehnic iar petele de ceara şi celelalte depuneri se curăţă mecanic  şi chimic cu de esenţă de terebentină. Apoi stratul pictural  se va limpezi cu ajutorul apei distilate. Din fericire  nu lipsesc părţi importante  care sa scadă valoarea artistica a icoanei.

3) Chituirea. La observaţia cu ajutorul lupei se constată că peste grundul care a fost uniform întins  sub stratul de tempera are o textură diferită  dar nu deranjează.

 Porţiunile în care grundul lipseşte  se vor completa cu un grund format din clei de oase, creta de munte şi ulei de in fiert, aşezat în straturi succesive până la egalizate apoi a fost şlefuit  cu ajutorul unui dop de plută. De asemenea se va  proceda la tratarea găurilor de zbor rezultate în urma atacurilor xilofage prin injectare apoi la chituirea lor si a lacunelor atât a celor superficiale  cât şi a celor profunde. . Crăpătura verticala se va chitui cu amalgam specific.

4) Integrarea cromatica se va face  cu tempera  cu emulsie de ou dupa metoda trataccio.

5)Vernisarea.

MATERIALE CE TREBUIE FOLOSITE

Instrumente specifice: bisturiu, beţişoare de lemn, vată, lupă, pensetă, pensule, spatule.

Substanţe chimice: alcool tehnic, apă distilată, amoniac, esenţă de terebentină, clei de oase, cretă de minte, ulei de in fiert, pigmenţi minerali, xilamon, verni.

OPERAŢII CARE TREBUIESC EFECTUATE: Curăţirea chimică şi mecanică, prelevarea probelor în vederea analizei chimice, tratarea găurilor de zbor, chituirea acestora, refacerea grundului, refacerea stratului pictural prin integrare cromatică, vernisarea.